Intrebarile legate de posibilitatea de a face radioterapie a doua oara sunt frecvente. Re-iradierea, adica radioterapia tumorilor deja iradiate, este in general mai complexa decat primul tratament de radioterapie. Explicam de ce si in ce conditii se poate face reiradiere, in materialul urmator.
Controlul bolii in caz de recidiva
Strategia terapeutica care ofera cele mai mari posibilitati de control al bolii in caz de recidiva ramane chirurgia. Cu toate acestea, din cauza unor conditii preexistente, putini pacienti sunt eligibili pentru chirurgie. In randul conditiilor enumeram extensia tumorii, comorbiditati multiple, contraindicatie pentru anestezie si/sau interventie chirurgicala mutilanta.
Chimioterapia exclusiva poate fi utilizata ca alternativa, insa datele privind supravietuirea si controlul bolii pe termen lung sunt net inferioare comparativ cu cele privind chirurgia.
Reiradiere: cand apelam la radioterapie a doua oara
In ceea ce priveste radioterapia (RT), tratarea unei regiuni corporale iradiate anterior necesita o analiza complexa si atenta a mai multor variabile clinice, radiobiologice si tehnice.
Cateva exemple de variabile ar fi:
- timpul scurs de la iradierea anterioara;
- tipul de tesut iradiat;
- tehnica utilizata;
- fractionarea folosita;
- doza administrata;
- comorbiditatile asociate;
- starea generala de sanatate a pacientului;
- scopul tratamentului.
Recent, mai multe studii au evidentiat rolul re-iradierii ca alternativa terapeutica posibila si viabila pentru anumite tipuri de recidive. Cele mai frecvente sunt cele din sfera ORL, tumori cerebrale, pulmonare, esofagiene si pelvine.
In cazul recidivelor cu volum limitat, reiradierea se poate efectua prin stereotaxie (tratament radioterapic de mare precizie prin care se administreaza doze semnificative de RT intr-o singura sedinta sau un numar foarte limitat de sedinte, de obicei pana la 5 fractiuni, despre care puteti citi mai multe aici) sau brahiterapie (radioterapie interna, consta in plasarea unei surse radioactive in contact direct cu tumora, pe care am detaliat-o in materialul de pe blog Brahiterapie: doze mari de radiatii direct la nivel tumoral).
Pentru recidive mai voluminoase, se recomanda ca regim de radioterapie unul mai prelungit. Mai exact, vorbim despre mai multe saptamani sau chiar regim hiperfractionat, adica efectuarea a mai mult de o sedinta zilnic – de obicei nu la mai putin de 6 ore distanta intre ele.
Datele recente din literatura de specialitate identifica terapia cu protoni ca fiind cea mai buna metoda de radioterapie in cazul reiradierii.
Radioterapie a doua oara: posibile efecte adverse
Efectele adverse ale reiradierii necesita o consideratie foarte importanta. Complicatiile acute si pe termen lung legate de tratament (inclusiv cele fatale), precum sangerarea, necroza tisulara si infectia, sunt substantiale.
Incidenta toxicitatii acute si tardive severe in cazul pacientilor reiradiati este de peste 50%, cu un risc de complicatii fatale de aproximativ 10%. Ca atare, este esentiala selectia cat mai prudenta a pacientilor, acestia necesitand ingrijiri suportive robuste atat in timpul, cat si dupa terminarea terapiei.
