Un pacient oncologic poate primi sau nu indicatie de radioterapie, asa cum se intampla si in cazul altor metode de tratament. In momentul in care primeste aceasta indicatie de la echipa multidisciplinara, fiecare pacient are o serie de intrebari inainte de radioterapie. Ce inseamna, cat dureaza, ce efecte are, cum trebuie sa se pregateasca si cum se vor desfasura sedintele de radioterapie. Dr. Gabriel Ricu, medic primar radioterapie, explica pas cu pas, la ce sa te astepti inainte de prima sedinta de radioterapie.
Prima consultatie inainte de radioterapie
Este esential de luat in calcul faptul ca, de multe ori, pacientii nu sunt sunt complet investigati la un prim consult. La prima consultatie, se realizeaza o fisa a pacientului, cu toate informatiile relevante si cu istoricul bolii. In functie de investigatiile imagistice pe care le avem la dispozitie in momentul primului consult, se poate stabili stabili ce investigatii suplimentare ar fi necesare pentru a putea stabili diagnosticul pacientului. Deci, pentru a indica tratamentul potrivit.
Aceasta prima consultatie este, ulterior, expusa in comisia oncologica.
Parerile colegilor de aceeasi specialitate si a celor de alte specialitati, cu care noi colaboram pentru tratarea pacientului oncologic, sunt foarte importante. In asa fel incat consultatia medicului curant este updatata ulterior cu recomandarile comisiei oncologice.
Dr. Gabriel Ricu, medic primar radioterapie
Pacientul urmeaza sa efectueze investigatiile recomandate de medic. Revine, in situatia in care indicatia pentru radioterapie este clara. Pacientul va incepe tratamentul multimodal sau in schema de tratament multimodal urmeaza sa inceapa radioterapia. Se programeaza pacientul pentru scanarea CT, pentru planul de tratament. Aceasta, de cele mai multe ori, este facuta in ziua in care pacientul este in clinica, cu toate documentele solicitate la prima consultatie. Astfel incercam sa scurtam cat de mult se poate timpul pana la inceperea radioterapiei.
Scanarea cu ajutorul computerului tomograf inainte de radioterapie
Scanarea CT pentru planul de tratament este o tomografie computerizata clasica. In anumite situatii, se injecteaza si substanta de contrast, dar de cele mai multe ori scanarea este nativa. Ea foloseste medicului pentru a defini volumele de interes, volumul tinta pentru tratament si pentru a contura structurile sensibile din vecinatate, toate organele la risc. Fizicianului ii este utila pentru a calcula dozimetric planul de tratament.
Planul de tratament, esential inainte de radioterapie
Dupa scanarea CT, imaginile respective sunt importate in sistemul de plan de tratament. Medicul isi va defini pe fiecare sectiune, din 2 in 2 mm, asa cum este facuta scanarea CT, toate organele cuprinse in zona respectiva de scanare. Vor fi impartite in organe tinta – cele pe care vrem sa le tratam – si organele la risc, structurile sanatoase pe care dorim sa le protejam. De obicei, partea aceasta de conturing, de conturare a structurilor pe tomografia computerizata dureaza, in functie de cat de complex este cazul, intre 2 si 8 ore.
Fizicienii specializati in fizica medicala vor stabili ce anume trebuie sa faca aparatul de iradiere pentru a livra doza stabilita de medic, in diversele volume tinta si pentru a proteja cat de bine se poate structurile sensibile din vecinatate. Pentru fiecare volum creat de medic, avem obiective si restrictii de doza. Obiectivele sunt pentru volumele tinta. Trebuie sa avem o anumita doza cu o anumita omogenitate, care sa se conformeze cat de bine se poate pe volumul stabilit, si restrictii de doza pentru structurile sensibile.
Cat dureaza realizarea planului de tratament
Pentru partea de fizica, munca fizicianului presupune, in functie de cat de complex este planul, undeva intre 3 – 4 ore pentru planurile mai usoare. In unele cazuri, chiar peste 20 de ore de munca. Partea de calcul dozimetric se poate intinde pe 2 sau 3 zile, in situatii in care avem tratamente deosebite. Spre exemplu, radiochirurgie sau radiere stereotactica pentru multiple leziuni secundare cerebrale, leziuni secundare pulmonare, metastaze de corpi vertebrali sau tumori de pancreas.
Pentru partea de stereotaxie, despre care puteti citi mai multe in Stereotaxie: tehnici, indicatii si avantaje, iradierea trebuie sa aiba o precizie inframilimetrica. Planul trebuie sa fie perfect, inainte de administrare. Dupa ce forma finala a planului este obtinuta de fizician, impreuna cu medicul curant, evalueaza varianta aceasta. In situatia in care medicul are anumite solicitari, se va lucra suplimentar la plan. Daca nu, dintre variantele pe care fizicianul le considera ca fiind cele mai reusite, se va alege impreuna cu medicul, varianta pe care o vor accepta drept cea mai buna pentru a trata pacientul.
Dispozitivul fantoma pentru simularea tratamentului
In sala de tratament, este administrat unui dispozitiv fantoma. E mai degraba un manechin echipat cu o multime de detectori, care inregistreaza ca doza stabilita in planul de tratament ca fiind administrata pacientului se si administreaza in realitate de catre acceleratorul linear, in sala de tratament.
In momentul in care se efectueaza tomografia computerizata pentru planul de tratament, atunci si pacientul este programat pentru ziua in care in va incepe tratamentul. Implicit, ora la care va fi administrata sedinta de radioterapie. De obicei, au sloturi de cate 15 minute la aparat si in acel interval de timp stabilit inaintea inceperii tratamentului, pacientul isi va efectua sedinta de radioterapie.
Pregatirea inainte de radioterapie
In multe situatii, pacientii trebuie sa fie pregatiti intr-un anumit mod inainte de administrarea tratamentului. Pentru iradierile la nivelul abdomenului inferior si la nivelul pelvisului, o parte semnificativa dintre pacienti trebuie sa aiba vezica plina si rectul gol.
Pe parcursul tratamentului, din cauza unor anumite semne de iritatie la nivelul vezicii, senzatia ca vezica ar fi plina poate sa apara, dar sa nu fie chiar asa.
Pacientul este pus pe masa in timpul slotului sau atunci cand este programat. Vedem ca vezica nu este plina si nu putem sa administram tratamentul. Pacientul este dat jos, este pus sa mai consume lichid, sa se plimbe pe hol 15 pana la 30 de minute. Apoi, este iar urcat pe masa. Asta inevitabil creeaza anumite intarzieri. De obice, ele nu depasesc 20 – 30 de minute. In principiu, un pacient, daca are un slot de 15 minute la tratament, mai mult de 45 – 50 de minute nu ar avea de ce sa stea in clinica.
Dr. Gabriel Ricu, medic primar radioterapie
Durata sedintelor de radioterapie si a tratamentului
Numarul de sedinte este bine protocolat pentru fiecare localizare. Fractionarea aceasta, doza si numar de sedinte de radioterapie, este foarte clar stabilita in gate-uri. Fie ca facem tratamentul in Bucuresti, Timisoara, Iasi sau Paris, Viena, Munchen, discutam despre acelasi numar de sedinte de radioterapie pentru localizarea respectiva, pentru tipul respectiv de cancer.
Spre exemplu, pentru tumorile de san, pacientele care au beneficiat de masectomie radicala, cele care nu mai au sani, de cele mai multe ori vor efectua 25 de sedinte de iradiere. Pacientele la care interventia este conservatorie si sanul a ramas pe loc, vor face cele 25 de sedinte, plus un supliment de doza la nivelul patului postoperator, care poate sa presupuna inca 5 sau 8 sedinte, deci vor face 30 – 33 de sedinte. Pacientii cu prostata fac undeva la 38 – 39 de sedinte, cel mai frecvent 39 de sedinte.
In clinica, in momentul de fata, pentru o proportie importanta dintre pacientii pe care ii tratam, efectuam cu pacientul pe masa de tratament, inainte de administrarea tratamentului, un fel de computer tomograf. Un computer tomograf cu fascicol conic, care ne asigura o vizualizare foarte buna a tesuturilor moi. Tomografia aceasta este suprapusa peste tomografia de la planul de tratament. Astfel, putem sa vedem, sa vizualizam care este volumul pe care il tratam si sa ne asiguram ca este in interiorul zonei care este iradiata in zona respectiva. Reprezinta cea mai moderna si eficienta tehnica de asigurare a reproductibilitatii iradierii. Ne permite sa micsoram marginile pe care luam pentru incertitudinea de pozitionare prin tehnicile mai vechi. Asta presupune o diminuare a efectelor secundare pe care le are de suportat pacientul pe durata tratamentului.
